Întâmplarea a făcut ca acum câţiva ani, la Târgul de Turism al României să-i cunoaştem pe bunii şi ospitalierii noştri prieteni din Ammouliani care, pe lângă ocupaţia lor tradiţională, pescuitul, trecuseră temeinic şi la valorificarea imensului potenţial turistic al insulei. Fără falsă modestie, am contribuit şi noi la aceste eforturi impresionante, făcându-i cunoscuţi pe piaţa turistică din România. De altfel, statisticile probează fără echivoc creşterea constantă, an de an, a numărului de turişti, în general, şi al celor români, în special.
De ce apreciem că atrăgătoarea insulă Ammouliani „a luat faţa” mult mai cunoscutei Thasos, aflată cam la aceeaşi distanţă faţă de ţara noastră sau a mai îndepărtatelor Corfu, Lefkada, Creta şi nu numai? La această întrebare am răspunde scurt: pentru farmecul ei unic, pentru „sufletul” ei pe care îl simţi la fiecare pas. Iar sufletul insulei înseamnă în primul rând aceşti prieteni ai noştri, localnicii, ammoulianezii, micuţa comunitate de numai 500 de persoane rezidente permanent pe insulă. Venind repetat în Ammouliani ne-am simţit ca în pitoreștile noastre sate de demult, în care oamenii se salutau chiar dacă nu se cunoşteau, sate din care tinerii nu plecaseră încă spre toate zările în căutarea unui trai mai bun.
Marea majoritate a locuitorilor din Ammouliani nu numai că au rămas pe locul care le-a fost dat acum 100 de ani, după „Dezastrul din Asia Mică (Μικρασιατική καταστροφή)” şi schimbul de populaţii din timpul şi de la sfârşitul războiului greco-turc (1919-1922), acea aridă (pe atunci) bucată de pământ, transformată acum în paradisul de la poalele Sfântului Munte Athos, dar şi-au învăţat şi descendenţii să urmeze acelaşi drum. Când am venit prima oară în insulă, copiii abia păşeau pragul adolescenţei.
Anul trecut i-am găsit deja studenţi eminenţi pe la diverse facultăţi de prestigiu. Veniseră în vacanţă, ca de obicei, să-şi ajute părintii în afacerile lor. Nimic neobişnuit până acum. Marea surpriză a venit atunci când i-am întrebat de planurile lor de viitor. Toţi, fără excepţie, ne-au spus că se vor întoarce în insula lor, în Ammouliani, ca să preia afacerile părinţilor. E de mirare? Nu, dacă te gândeşti că bunicii lor au părăsit afaceri bănoase din America sau Europa şi s-au întors în Ammouliani atunci când şi-au dat seama că descendenţii lor, copiii lor, pot să-şi piardă identitatea naţională!
Ne place Ammouliani pentru că în fiecare an se întâmplă ceva deosebit pe frumoasa insulă din golful Athos. Despre toate acestea am scris destul de des pentru că în ultimii ani am fost la curent cu aproape toate evenimentele de acolo, şi n-au fost puţine. Am participat laserbări religioase, de la slujbele ţinute în biserica Sfântul Nicolae, până la aducerea pe insulă a unei copii a vechii icoane a comunităţii, Sfânta Maria Stilarini, oferită în dar de călugării mânăstirii Cutlumuș (Κουτλουμουσίου), la manifestări gastronomice, Festivalul Kouzina, sau la cele care ţin de activitatea de zi cu zi a obștei cum este Festivalul Sardelelor, care se întâmplă pe la mijlocul lui septembrie. Actualii locuitori nu uită de meseria moştenită de la strămoşi, pescuitul, şi atunci, după exotice demonstraţii practice întind o masă mare în portul turistic, unde fiecare om prezent pe insulă, localnic sau turist, este invitat să participe. N-am lipsit nici de la serbările organizate la împlinirea a 100 de ani de la schimbul (nevoit) de populaţii. Și nu numai atât.
Cum s-a ajuns ca micuţă bucată de pământ să devină o destinaţie tot mai căutată de turiştii din întreaga lume? În primul rând pentru frumuseţile-i naturale, pentru multitudinea de plaje cu nisip fin, unele catalogate „Blue flag”, și intrare lină în apă, pentru croazierele organizate, dar şi pentru autenticitatea, ospitalitatea caldă, gastronomia cu ingrediente proaspete şi reţete simple pe bază de peşte şi fructe de mare, care nu puteau lipsi din Ammouliani, un cunoscut sat de pescari.
Domnul Nikitas Martygakis, preşedintele Asociaţiei de Dezvoltare Ammouliani, declara recent, într-un interviu acordat prestigioasei reviste Greek Hotelier magazine (pag.44-46): „Am ajuns aici prin multă muncă şi urmărirea cu tenacitate a rezolvării unor obiective vitale pentru dezvoltarea insulei. În primul rând am lucrat la consolidarea mărcii, a brandului Ammouliani. Am găzduit cea de a 51-a Adunare Generală a Grupului Camerei pentru Dezvoltarea Insulelor Greciei–Afaceri sustenabile în turism (EOAEN) din regiunea noastră, prilej cu care am primit vizita ministrului transporturilor maritime, domnul Giannis Plakiotakis, dar şi a secretarului general, domnul Manoli Koutoulakis. Atunci a fost anunţată aprobarea finanţării cu 2Mil€ a proiectului Portul Turistic Ammouliani şi promisiunea de a ne alătura programului de granturi Insulele gr-eco, ceea ce va duce la transformarea insulei noastre în destinaţie verde”. Nikitas Martigakis subliniază că importanta şi vizibila dezvoltare a „destinaţiei Ammouliani” de până acum se datorează exclusiv iniţiativei private şi pentru a se continua pe această linie ar trebui ca insula să devină urgent independentă şi să-şi întărească autoguvernarea.
Cu plăcere aflăm din interviu că România se situează în fruntea ţărilor în ceea ce priveşte numărul de înnoptări pe insulă, fiind urmată de Bulgaria și Serbia de pe piaţa balcanică sau de Germania, Italia, Anglia și Franţa de pe piaţa vest-europeană. Că s-a auzit în întreaga lume despre Ammouliani stă mărturie apariţia turiştilor din Statele Unite sau China. Ca o ultimă menţiune, nu putem să nu observăm reapariţia turiştilor din Ucraina şi Rusia care în ultimii ani nu prea au mai fost văzuţi.
Revenind la iniţiativa privată, la fel de mult contează şi modul perfecţionist evident al gazdelor noastre, care se vede mai peste tot. Un exemplu, dintre multe altele, vizează noutăţile puse la dispoziţia vizitatorilor în fiecare sezon. Concret, în suita noastră de reportaje consacrate superbei insule, de această dată vom adăsta asupra superbului complex „Sunrise Villas Ammouliani”, o nouă unitate turistică inaugurată în 2023, una de lux, care oferă celor interesaţi condiţii de top într-o locaţie de vis din zona Trygona, compusă din patru vile cu o vedere magnifică asupra golfului Sigitikos și a insulei Ammouliani, dispunând de toate dotările necesare pentru petrecerea în linişte a vacanţelor, destinaţie ideală pentru familiile şi cuplurile care preferă intimitatea într-o atmosferă de armonie, pace şi calm. Și dacă de la hotelul Sunrise în aproape fiecare dimineaţă poţi vedea un superb răsărit de soare, de pe terasa vilelor Sunrise te vei delecta cu un apus cu nimic mai prejos decât răsăritul.
Ar mai fi multe de spus, dar le lăsăm pentru articolele viitoare. Când vă planificaţi ieşirea pe insulă, v-am sugera să luaţi în calcul şi perioadele de la sfârşitul lunii mai şi începutul lunii iunie sau septembrie. Atunci soarele nu arde atât de tare, apa mării este tocmai bună pentru baie, zona nu e foarte aglomerată, iar la multele taverne găsiţi întotdeauna o masă liberă. Așa vă puteţi bucura în tihnă de unicitatea locului, de un sejur inegalabil.
Emil Stanciu consultant al Jurnalului Bucureștiului (Ziarist, UZPR–filiala București, editor coordonator, Editura „Noi Media Print”, Manager PR al Fundaţiei Culturale Art Promo–interfaţă culturală între România şi Occident prin organizarea de evenimente de elită) și Mihai Vasile-Sângealb, publicist și fotograf (senior editor al Jurnalului Bucureștiului, membru al al AJTR)
- Mihai Vasile–Turism și alpinism in Cheile Turzii (Anticariat)
- Vasile Mihai, Barbelian Mircea, turism și alpinism în cheile turzii (Cărți vechi)
- Articolele publicistului Mihai Vasile-Sângealb în Jurnalul Bucureștiului
Articole asociate
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
