Proză scurtă. Procuroarea și Infractorul. „Cina cea de taină” (Corespondență de la scriitorul și cineastul Grid Modorcea, Dr. în Arte, membru în Staff al Jurnalul Bucureștiului). „At the Cross” (Indiggo Twins – Gabriela & Mihaela Modorcea – New York)

America la cotitură. Față în față, candidați la președinție, s-a întâmplat să fie simbolurile Americii, Justiția și Infracțiunea. Kamala Harris reprezintă legea, ani de zile a lucrat ca procuror în California, adică omul de fier care decide trimiterea infractorilor în justiție. Iată că acum îl are în față pe cel mai mare Infractor al Americii, miliardarul Donald Trump, care, deși e condamnat la peste 150 de ani de închisoare, candidează la președinție. Mai are pe rol încă două mari procese pentru acte grave aduse siguranței naționale.

I-am văzut Kamalei Harris prima sa manifestare din statul Wisconsin, după renunțarea lui Biden la candidatură. E fenomenală! Cât am stat în SUA, am apucat 5 campanii prezidențiale, dar nici un candidat nu se compară cu această femeie de culoare, actuala vicepreședintă a Americii. E un vorbitor colosal, dotată cu carismă, mereu râde, ca un om de succes, stăpân pe sine, ca un învingător. Se vede că e rodată în întâlnirile cu publicul, știe cum să puncteze, să pună punctul pe „i”, are un mod cuceritor de a dialoga. Răspunsurile ei sunt antologice. Rețin doar ideea principală, diferența dintre programul lui Trump și programul ei, al democraților. Noi suntem orientați cu toate forțele spre viitor, Trump reprezintă trecutul, a spus ea. Și cu brațul drept arăta înainte, iar cu cel stâng înapoi. Imagine semnificativă a victoriei. America este țara care stă cu fața spre viitor, spre cosmos. Asta am învățat eu de la americani. Cum se poate să apară un reprezentant al ei, care se uită în trecutul întunecat, care îi tot dă cu Again, să facă America așa cum a fost poate pe vremea sclaviei, a negrilor – sclavi pe plantații!

Eu l-am cunoscut pe Trump, cu mulți ani înainte, când el avea o emisiune de satiră la Fox News. Eram cu fetele mele, Gabriela Modorcea și  Mihaela Modorcea (membri formației Indiggo Twins-Pop, theatrical pop, musical theatre) cu care el a vrut să se pozeze (poza se află pe Internet).

Le-a promis marea cu sare, că le ajută financiar. Era un om simpatic,  acaparant. Îi urmăream emisiunea și mă trăvăleam de râs. Avea un enorm talent demitizator, pamfletar și parodic, demitiza poncifurile americane. Nu mi-am imaginat că omul acela vesel, la concurență cu marii comedianți, o să ajungă   să-și urce actorii în cap, să devină adversarul lui De Niro, Meryl Streep, Barbra Streisand, Arnold Schwarzenegger, George Clooney și a întregului Hollywood. Cărțile comice care au apărut despre Donald-cocoș umpleau rafturile librăriilor, iar Alec Baldwin îl imita cu mare succes într-o emisiune TV. Președinția lui a fost o alternare între neîntreruptele proteste din cauza anulării programului Obamacare și distracția generată de umorul artiștilor! Și a fost depășit. Adică și-a pierdut umorul. E un caz foarte grav, de paranoia. Iată o temă pentru Oliver Stone: „Omul care și-a pierdut umorul!”

Cauza ar fi faptul că nu știe să piardă. Votul democratic înseamnă învinși și învingători, ori el vrea să fie numai învingător. Pentru asta acuză sistemul electoral american că fraudează alegerile și îi îndeamnă pe fanii săi să atace Capitoliul. Adică lovește în esența democrației americane. El nu știe să piardă. Dacă el câștigă, sistemul e bun, dacă nu, e dezastru, America dispare. E un caz de paranoia, un mare pericol pentru democrația americană. Va da țara, America, cu o sută de ani înapoi, așa cum face Putin cu Rusia.

M-am uitat la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris. Delegația Americii a defilat penultima, după care a urmat Franța. Sportivii americani erau pe un mare vapor, sute de sportivi, cu LeBorn și Coco Gauff  în frunte. Mai devreme o văzusem și pe Serena Williams cu Nadia Comăneci. Vor accepta acești oameni aleși, spuma valorilor americane, o Americă a „cultului personalității”, sau vor vrea să trăiască așa cum i-am văzut, fericiți, puternici, în libertate, dăruind lumii tot ce a câștigat mai bun omenirea. Dovadă că tot fantasticul ceremonial conceput de francezi pe zeci de scene amplasate pe malul Senei, pe clădiri și pe apă, a purtat o amprentă americană. A triumfat stilul breakdance sau streetdance, un stil cu figuri acrobatice îmbinate cu elemente coregrafice, dându-i dansatorului libertatea imaginației. Sigur, Lady Gaga a impresionat cu un moment de tip Broadway. Fantezia și rafinamentul artiștilor francezi, precum momentele de operă, de parada modei, momentele Mona Lisa și Don Quijote sau serenada lui Celin Dion, s-au îmbinat perfect cu spiritul dansului american. Forma de expresie supremă este atunci când arta se îmbină cu sportul. A fost o revoluție față de tradiție, unde deschiderea Jocurilor Olimpice se petecea pe un stadion, ca la Tokio. Acum arta a fost regină, pe un scenariu complex, cu un montaj fabulos, îmbinând ficțiunea cu filmul documentar. O fi văzut Trump această desfășurare de forțe artistice, cu amprentă americană? Omenirea a ajuns aici, la această imagine a unui Viitor Olimpic, în care sute de țări ale lumii defilează și se bucură laolaltă. Programul Kamalei Harris slujește acest țel, dar al lui?

Păi e suficient să citiți ce limbaj vulgar, subuman, a folosit imediat după prima apariție publică a Kamalei Harris. A făcut-o „nebună, nebună”, a jignit-o în fel și chip, că va duce America de râpă, că numai el e „salvatorul”, la fel cum l-a jignit continuu și pe Biden, pe care nu l-a mai scos din calificativele „senil” și „prost”. Nici Al Capone nu deraia așa. Kamala a scos în evidență hibele Infractorului și l-a numit ca atare, cu o claritate de procuror, iar el a înnebunit. Reacția lui imediată a fost de fiară sălbatică, de strigoi fără self-control, greu de admis pentru o lume normală. Iar acum, după ce soții Obama și-au anunțat suportul pentru Harris, că vor fi implicați, alături de ea, în campanie („Te vom ajuta să ajungi în Biroul Oval”, i-au transmis Michelle și Barack), cred că furia Rățoiului e maximă, e posibil să facă un infarct. Sau să mai primească un glonț în urechea cealaltă, poate îi revine auzul. Să nu mai privească lumea de sus, cum o privește pe Kamala, neștiind că buturuga mică răstoarnă carul mare! Dacă nu-și schimbă radical discursul și comportamentul, va pierde lamentabil. Cui îi folosește un asemenea conducător? Infractorilor, desigur. El dă apă la moară extremiștilor. Aceasta e libertate? Libertatea ca un Infractor să candideze la președinție, libertatea de a-și insulta mai ceva ca un homeless adversarii, libertatea de a trage cu pușca? Americanii se află în fața unui mare test: trebuie să decidă ce aleg, un drum drept, al legii, sau al fără-de-legii?

Cina cea de taină

Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris, ce a avut loc pe malul Senei, a fost un mare show artistic. Dar a existat și un moment foarte controversat, care a alarmat toată lumea creștină. E vorba de momentul în care a fost parodiată „Cina cea de taină”, faimosul tablou al lui Leonardo, în care Iisus și Apostolii apăreau în travesti, ca LGBTQ+.

Mesajul inevitabil al creatorilor ceremoniei de deschidere pentru creştini, după scena controversată cu Cina cea de Taină de la Jocurile Olimpice!

Eu am apreciat acest moment ca pe un tablou de Botero în mișcare. Am văzut la casa de licitații Christie’s multe tablouri religioase ale lui Fernando Botero, cum l-a văzut el pe pruncul Iisus (l-am reprodus chiar pe coperta cărții Cine dă mai mult?), apoi pe Iisus crucificat, pe Fecioara Maria și alte chipuri religioase. Personajele sunt gonflate, așa, cum era și femeia Iisus din parodia de pe Sena, despre care am aflat că e o mare activistă LGBTQ+.

A spus cineva că personajul Iisus crucificat al lui Botero e o jignire la adresa creștinismului? Dar la Paris momentul semnalat a fost considerat o mare jignire la adresa celor 2,4 miliarde de creștini ai lumii. De ce? Nici gând! Nici o jignire. A fost artă. De ce n-ar fi jignire că miliarde de fotbaliști, de pildă, își vând țurloaiele pe bani? Și așa se întâmplă în toate sporturile. E prostituție asta?! Azi totul e de vânzare, ca în parabola lui Andrzej Witold Wajda. Așa se întâmplă când politica este amestecată cu arta. De altfel, parodii la Cina cea de taină sunt foarte multe, începând cu scena de orgie din Viridiana lui Buñuel, când eroina este violată de cerșetori și travestiți. Nu aceștia erau fanii predilecți ai lui Iisus Hristos?

De ce se miră presa și pudibonzii creștini când din 2022 se știe că regizorul ceremoniei de deschidere a Olimpiadei 2024 a fost ales Thomas Jolly, un cunoscut regizor LGBTQ+, rebelul teatrului francez? El a realizat un  moment de artă, care  face un racord cu momentul real al furtului din Luvru al tabloului Mona Lisa. Aici tabloul ajunge pe Sena, pe apă, și dispare, fiind luat de personajul fantomă, care purta torța cu flacăra olimpică. Și el ajunge la țintă pe un cal imaginar, devenind un fel de Don Quijote. Toată ceremonia a fost un mare show, foarte dens, plin de simboluri culturale, cum a fost elogiul statuar al celor 10 mari femei ale Franței. Ceremonia a fost o mare risipă de fantezie și rafinament, tipic artei franceze. Nu este nici un fel de politică aici.

În galeriile din New York, am văzut zeci de interpretări ale Cinei lui Leonardo, ale personajelor mistice, ale lui Iisus. E faimos tabloul Lydiei Venieri-Cina cea de taină, în care Iisus și Apostolii sunt animale, urși, lupi, vulpi, iar Iisus e un cerb. Apoi mi-aduc aminte de un tablou cu Cina al unei artiste din Chișinău, în care toate personajele pictate de Leonardo erau femei, cu atitudini lesbiene, ca și însuși Iisus. Le-am comentat în volumul „Fine arts in America”.

Dar ce să mai spunem de fenomenul foarte controversat, apoi acceptat și chiar aclamat, Codul lui Da Vinci, al lui Dan Brown, în care demonstrează că Apostolul din dreapta lui Iisus este Maria Magdalena, soția sa? Am zeci de exemple în cărțile mele americane despre această tendință experimentală a artei, care, de la Picasso și Andy Warhol încoace a revoluționat percepția artistică. Și e suficient să dau exemplul sculpturii Prințesa X a lui Brâncuși, care, la vremea respectivă, a cutremurat amvoanele Parisului. Arta modernă parodiază constant marile simboluri ale lumii, inclusiv creștine sau ne-creștine. Iar atitudinea artiștilor este una pur estetică, nu politică. De natura artei ține demitizarea. Dacă pudibonzii iubesc mitizarea lumii în exces,  precum prelații de la BOR, de ce să nu existe și o reacție la această tendință, mereu anti-arta a fost aproape de artă. Cred că parodia, ca și parabola și pamfletul sunt genuri artistice demne de respect, la fel de mult ca și clasicismul sau romantismul.

Grid Modorcea (Scriitor și cineast, dr. în Arte, cel mai prolific autor român în viață) 

• Articolele scriitorului și cineastului Grid Modorcea în Jurnalul Bucureștiului
• Grid Modorcea cărți în vânzare (Amazon)
• Grid Modorcea filmografie
•  Grid Modorcea IMDB

Notă (din partea profesorului Narcis Zărnescu). „Scandalul Satanismului de la Paris: Ceremonia de Deschidere a fost ștersă de pe toate conturile oficiale-Încep să se retragă și Sponsorii-Panică la nivelul organizatorilor… Înregistrarea video a ceremoniei de deschidere nu mai este disponibilă nici pe YouTube, nici pe site-ul oficial al Jocurilor Olimpice. Comitetul Internațional Olimpic a retras de pe toate conturile oficiale video ale Jocurilor Olimpice ceremonia de deschidere care a provocat un scandal uriaș la nivel mondial. Dincolo de monstruozitatea scenei cu Maria Antoaneta decapitată, cântând heavy metal, de al patrulea călăreț al Apocalipsei, călare pe un cal galben-cadaveric, de puzderia de minorități sexuale care s-au dat în spectacol în stilul „Pride”, a oripilat în special parodia satanistă a Cinei celei de Taină, în care niște travestiți (între care a fost pus și un minor) au maimuțărit unul dintre momentele cele mai sacre ale creștinătății. Spre deosebire de Emmanuel Macron, care s-a declarat încântat de ceremonie, Biserica Catolică Franceză a protestat față de această blasfemie, iar scandalul s-a extins cu repeziciune pe toate rețelele sociale din lumea întreagă. Probabil pentru a nu compromite total această ediție a Jocurilor Olimpice, organizatorii au șters de pe toate conturile lor oficiale înregistrarea video a ceremoniei de deschidere de la Paris. În acest moment, ea nu mai este disponibilă nici pe YouTube, nici pe site-ul oficial al Jocurilor. Pe de altă parte, ca urmare a uriașului scandal provocat de ceremonia de deschidere de la Paris au început să se retragă și sponsorii Jocurilor Olimpice, semn că, de data aceasta, reacția Normalității este mult mai puternică și mai vizibilă. Gheața a fost spartă de compania de telecomunicații și tehnologie Cellular South, Inc. (C Spire), care este unul dintre cei mai mari furnizori de internet din Statele Unite. Colosul tehnologic a postat pe X (Twitter) următorul mesaj: „Am fost șocați de batjocorirea Cinei celei de Taină în timpul ceremoniilor de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris. C Spire va retrage publicitatea noastră de la Jocurile Olimpice.” Și pentru ca lucrurile să fie limpezi că, printre organizatori s-a instalat o oarecare stare de panică față de amploarea scandalului, aceștia au prezentat scuze că au batjocorit „Cina cea de Taină.””

Articole asociate

Lucrări intelligence

„Prelungirea prin continuitate” a KGB în secolul XX (Continuitatea KGB-lui în secolul XX –Urmașele KGB ului/The continuity of the KGB in the 20th century – Descendants of the KGB). Corespondență de la Lect. dr. Tănase Tiberiu (secretar al CRIFST – Comitetul Român pentru Istoria & Filosofia Științei & Tehnici – Academia Română, directorul revistei „Intelligence Info” – partener al Jurnalului Bucureștiului)

Nota redacției

La Cour Criminelle – la nouvelle réforme de la justice française. Noua reformă a Justiției franceze. Curtea Criminală – o „prelugire prin continuitate” a Curții Corecționale (printr-o „tranziție de fază”) – „aproape” o Curte cu Jurați dar fără jurați, „mărginită” de Curtea Corecțională și Curtea cu Jurați concepte fundamentale ale Jurisdicției franceze în care magistrații sunt „sclavii” unui șir aritmetic de numere întregi impare (pentru a evita orice îndoială favorabilă inculpatului)

Mihail Moruzov și Mișcarea Legionară (Corespondență de la Lect. dr. Tănase Tiberiu, secretar al CRIFST – Comitetul Român pentru Istoria & Filosofia Științei & Tehnici – Academia Română, directorul revistei „Intelligence Info” – partener al Jurnalului Bucureștiului)

Jurnaliști români: Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră, Ne…