Puncte cardinale și Lirică (de la corespondentul nostru poetul, prozatorul și fotograful Ovidiu – Cristian Dinică)

Poeta Maria Cernătescu vine cu două volume de creații în versuri și culoare „Eu sunt apa cu tumulturi” (Editura Letras-București, 2021) și „Stau în timp și în furtună” (Editura Agata-Botoșani, 2022), în care se destăinuie liric, cititorului. Ea reușește să redea emoția, folosindu-se de reperele cunoașterii. Unul dintre repere este timpul, care, ca dimensiune a evoluției, primește constanța anotimpurilor și poate fi asimilat punctelor cardinale din creația sa.

Următorul reper din lirica poetei este relația minte-inimă, care este și ecuație supremă a preocupărilor sale ontologice. Este stăpână pe mijloacele artistice, descoperind poezia sub sceptrul îndoielii, cu emoție nedisimulată. Anotimpurile sunt spații temporale pe care le parcurge cu revolta ce precede tumulturile în lupta cu sine. Este sinceră, nu se ascunde după cuvinte.

În poezia „Lava”, ne spune: Sunt lavă de gânduri, prăpăd sufletesc/Mă pierd printre valuri de dor omenesc/Sunt lavă fierbinte de iad sau de rai/ M-agăț de cuvinte, ‘necatul pe pai! Anotimpurile sunt pentru poetă, dovada uceniciei cu timpul, ca-n poezia, „Sunt!”: Sunt sclava anotimpului târziu/Și o vâltoare fără margini,/Sunt o întrebare și un răspuns/În focuri ce-ard pe dinăuntru.//Sunt gândul zvârcolind înfrânt/De limitata minte dată,/Sunt dorul ce-mi despoaie-n frig/ Și timp, și inimă deodată.

Dualitatea ontologică minte-inimă se regăsește în multe poeme. Autoarea crede, că mintea ne separă de inimă, ne obturează înțelegerea divină. În poezia sa, mintea este vinovată, ne închide în noi iar ignoranța ne îndepărtează de iubire și de sacru, precum în poemul, „Îndoieli”: Ne claustrăm bezmetici în minți,/De frică, uităm de toate și sfinți,/ Ne mână din spate spre timpuri sinistre/Ciudată și nouă, o boală din liste.//Pe drumuri pustii, nu-i umbră, nici om,/O cioară se uită spre zări dintr-un pom,/Doar câinii sălbatici aleargă nebuni/ Și vântul ne țese cărări spre genuni!

Măreția cuvintelor folosite deschide drum imaginilor puternice ale spectacolului poetic, autoarea folosind adresarea directă pentru a fraterniza cu cititorii săi. Conștientizarea devenirii este parcursă în timpul critic după puncte cardinale, în succesiuni de sentimente. Primul punct cardinal este al primăverii. Despre „Primavară”, aflăm din pastelul dedicat acestui anotimp, unde armonia vegetală, predomină: Bate vânt de primăvară,/Cântă cucul sus, în nuc,/Inima-mi bate-ntr-o doară/Iară gândul mi-e năuc.

Este o atmosferă propice iubirii dar și uimirii. Ulterior, revine asupra acestui punct cardinal din creația sa, în poemul „Dor de primăvara”: Ce dor cu lacrimi se-arată-n ora netrăită,/Când laurii mă-nțeapă în tâmpla chibzuită/Și-n prunduri ostenite în zori, și miruite,/Zac partituri de ode în slove necitite…! Este oare, vara, timpul eliberării de condiționări în virtutea puterii creatoare? Răspunsul îl găsim în poezia, „Mărturii de vară”, unde întâlnim și expresia sincerității autoarei: Mi-am tot stropit uimirile cu rouă/Și m-am legat de-altarul cu tăceri,/În care lacrimile stau să plouă,/Poeme scrise-n asfințite veri. Sunt versuri de atitudine sufletească în vara transformărilor utile: În vara ce-a trecut ca-n alte dăți,/M-am sfărâmat ca-ntotdeauna/Și mi-am pierdut norocul prins în colți/De veșnicia-n vremi, ce-i una!

Tot vara, are plenitudinea forței creatoare, precum în poemul, „Drum de maci”: Mă ‘nalță în lumină/Din când în când și peste an/Un dor nebun și nu-i în van/Un zbor peste colină.//Cu ceruri, rouă, flori de câmp,/Sunam a drumului chemare,/Spre arderi prinse în chenare,/Simbolul jertfei prin cuvânt.//Și-arzând în vară, în neștire,/Fac macii drumuri din iubire!

Parcursul evolutiv se îndreaptă spre maturitatea deplină a timpului personal din toamnă. Maturitatea devine în poezia sa, timpul conștientizării: Timpul nostru micșorează/Veri și toamne de dorințe,/Parcă-am fi niște căințe/Dintr-o lume veșnic trează. Pentru cuprinderea ultimului punct cardinal, iată versuri din „Rugă în iarnă”: Mă rog în tăcerea uimirii din iarna ce-n șuier se leagă,/De inima prinsă în lupta pierdută de huma pribeagă,/Mă rog necuprinsă de iarna tristeții în visuri deșarte,/Și urc cu uimire-n iluzii pierdute, tăceri netrădate.//Mă rog și-i zadar, căci iarna mă șuieră-n coaste, devreme!
Creatoarea acestor două volume, „Eu sunt apa cu tumulturi” și „Stau în timp și în furtună”, scrie viguros, se întrece cu timpul, iar perspectiva lirică se îndreaptă spre iarna, din prispa sa, cu tristețea epopeii proprii.

Ovidiu Cristian Dinică poet și fotograf (n. 1963, absolvent al Facultății de Studii Economice din Craiova în 1987, debut în 1977 în revista „Cutezătorii”, sub girul lui Ovidiu Zotta; în 1983 în volumul „Andra”, Mihai Stoian i-a publicat prima poezie. Volume de autor: „Roșu Alternativ”, 2012; „Amintirile toamnei”, 2014;  „Vitrina cu Vise”, 2018; „Nevoia de a fi Blând”, 2019) cofondator al ziarului Clipa Literară, al Revistei Mirajul Oltului și al cenaclului cu același nume.

Notă. Luna decembrie vine cu o nouă apariție în seria Duplex: „Cufărul asceților”/Valea babei. Al doilea număr al seriei Duplex reunește doi autori de succes: Ofelia Martin/Popescu Ofelia și Dinica Cristian Ovidiu. „Cufărul asceților”, de Ofelia Martin/Popescu Ofelia, surprinde povestea de dragoste dintre doi oameni din medii diferite, cu educații diferite, unul visând iubirea umană, celălalt aspirând spre iubirea divină. Vor sfârși ei prin a fi împreună? Cât de lungă va fi așteptarea?-acestea și nu numai acestea, sunt întrebări la care veți alfa/nu veți afla răspuns parcurgând nuvela pe care v-o supunem atenției prin acest volum. Fără îndoială, prin „Cufărul asceților”, Popescu Ofelia/Ofelia Martin ne adresează mai mult decât o invitație la lectură, cartea fiind în aceeași măsură și o invitație la meditație. În volumul de povestiri „Valea Babei” Dinica Cristian Ovidiu– poet dar și fotograf de succes-ne prezintă lumea văzută prin ochii unei persoane obișnuită să surprindă acele mici detalii care fac dintr-o simplă imagine un fior, sau dintr-o singură strofă un sentiment. Căci, da, povestirile ce alcătuiesc prezentul volum chiar asta fac: transmit. Citind „Valea Babei”, povestirea ce dă titlul volumului te poți gândi cu ușurință la întâmplările cu iz supranatural de care-posibil-chiar tu ai avut parte. „Toate la timpul lor” te va face să te gândești la schimbările din viața ta, perioadele în care poate chiar a fost nevoie să te reinventezi pentru a merge mai departe, în vreme ce „Accidentul” te va face să îți amintești de întrebarea la care, suntem siguri, i-ai căutat la rândul tău răspuns: ce-i unește, dar mai ales ce-i desparte pe oameni? În „Valea babei”, cititorul avid de proză de calitate va descoperi volum de povestiri care va încânta.
Pentru comenzi, accesați aici. (Acum disponibilă și plata cu cardul). Titlul va fi curând disponibil și în librăriile cu care colaborăm.

Interviul poetului și traducătorului trilingv (brașovean) Dr. Dr. Christian W. Schenk (membru al USR – Uniunea Scriitorilor din România, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities) corespondentul Jurnalului Bucureștiului din Boppard – Renania-Palatinat (Germania) în Revista „Oltart” din Slatina

TVR duce spectacolul cultural la Târgul de carte „Gaudeamus” de la Romexpo (București)

Nota redacției

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului