Acasă Recenzie carte Radu Țuculescu „Crima de pe podul Garibaldi” (Recenzie de Dr. Sofia Gelman–Kiss,...

Radu Țuculescu „Crima de pe podul Garibaldi” (Recenzie de Dr. Sofia Gelman–Kiss, muzicolog, membru fondator al „Fundației SAGA pentru Cultură, însărcinată cu acțiuni în domeniul muzicii”, Israel–Netania, corespondent permanent al Jurnalului Bucureștiului)

De către

Thomas Csinta, Chief Editor J-B (Journal of Bucharest), Private investigator & Press attached OADO (Organization for Human Defence-United Nations-Ecosoc) Paris

2 decembrie 2022

435

Nota redacției. În data de 29 noiembrie 2013, Cercul Cultural din Haifa organiza o întâlnire cu scriitorul, muzicianul și regizorul de teatru Radu Țuculescu. Programul cuprindea prezentarea cărților Povestirile mamei bătrâne (București, Editura Cartea Românească, 2006); Stalin cu sapa-nainte (Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2009) precum și povestirea fantastică Scorpionul Galben. În cadrul evenimentului a avut loc și ceremonia aprinderii lumânărilor de Hanuka. Radu Țuculescu este un prozator, traducător din limba germană, dramaturg, jurnalist de televiziune şi regizor de teatru. A urmat Liceul de Muzică (1960-1967) şi Conservatorul „Gheorghe Dima” de la Cluj, secţia vioară (1967-1972). Între anii 1967-1978 a înființat și condus o trupă de teatru studențesc și o trupă de pantomimă, cu care a montat piese originale și din repertoriul universal. Pentru activitatea sa, a primit numeroase premii, dintre care amintim Premiul „Cartea anului”, pentru romanul Stalin cu sapa-nainte (2009), Premiul special pentru filmul de televiziune Transilvania în… Spania, Ungaria (1994), Premiul USR-filiala Cluj (1984, 1995, 2005). În 2020, scriitorul revine în atenția publicului cu noul său roman Femeia de marțipan, pentru ca în acest an să-și lanseze cartea „Crima de pe podul Garibaldi”.

Noua carte semnată de Radu Țuculescu readuce în atenția cititorilor protagoniștii romanului Femeia de marțipan pe detectivul Martin Breda, iubita sa Maraia și pisica Rauna. De această dată acțiunea este plasată la Cluj, pe podul Garibaldi care este așezat peste Someș în vecinătatea Parcului Mare. Înainte de a relata câte ceva din derularea narațiunii, vreau să menționez faptul că pentru cei care cunosc Clujul–sau au trăit acolo– unul din aspectele plăcute ale romanului este descrierea unor locuri familiare ale orașului. Cine nu își amintește întâlnirile studenților la „Croco” sau plimbările în Parcul Mare în a cărui centru se află „Chios”–ul în mijlocul lacului ? Aceste amănunte concrete care te leagă de Cluj, alături de stilul nealambicat al textului–prin formularea la timpul prezent al dialogurilor te invită la o participare directă în dezlegarea enigmelor. Romanul descrie o perioadă de timp relativ scurtă, doar de câteva zile; începe cu ziua cea mai lungă a anului–vineri 21 iunie, într-o căldură caniculară specifică primei zile de vară în care niște pescari descoperă un cadavru de femeie lângă podul Garibaldi.

Desigur, Martin Breda și Maraia sunt chemați la fața locului spre a descoperi identitatea victimei și cauza morții sale. De aici, prin diferite etape, de la dificultatea identificării persoanei până la plasarea sa în anturajul familiei, prietenilor și a cunoștințelor–multe la număr, Breda și Maraia cercetează cu meticulozitate amănunte care vor conduce la dezvăluiri interesante. Este greu să relatezi miezul acțiunii fără să deconspiri rezultatele cercetării, totuși, voi încerca să schițez câteva linii importante ale romanului. Mai multe planuri ale narațiunii se conturează independent pentru ca ele să fuzioneze la un moment dat pentru a elucida–și rezolva–drama. Aflăm la un moment dat că victima este Galina, o femeie nu foarte tânără, ea are două fete, Claudia care este bolnavă și sora ei Bianca, plecată în Israel să îngrijească bătrâni. Soțul Galinei și-a părăsit familia și s-a stabilit la Constanța; el reapare către sfârșitul romanului în condiții mai favorabile decât la început. Apare și Agata, ea o ajută pe Claudia din două în două zile, apare și un circ pe malul Someșului, circ în care numere de acrobatică și altele de-a dreptul periculoase vin să întregească tabloul.

O incursiune în ultimii ani ai comunismului, când nu mai erau alimente în magazine și pentru un „tacâm” (aripi de pui) se stătea la coadă din zorii zilei, subliniază caracterul Galinei. Ea este–de fapt–o mamă denaturată care își trimite fetele în gazdă „ca să învețe ce este viața” iar ea rămâne în apartamentul plătit pe jumătate de Claudia, pentru a se bucura de viața destrăbălată pe care o duce. Nu întâmplător „târfă și bârfă rimează”–conchide una dintre personajele din anturajul Galinei. Interesantă este revenirea evenimentelor prin jurnalul Galinei găsit în apartament. Rememorarea celor întâmplate din alt punct de vedere, amintește de tehnica scriitoarei Simone de Beauvoir. Limbajul plăcut al autorului este prezent mereu pe parcursul romanului, formulări de genul „cuvintele par învelite în catifea”; altele amintesc de muzicianul Radu Țuculescu, când descrie o tandră îmbrățișare a Maraiei și a lui Martin „e preludiul unei compoziții pline de armonii și schimbări de ritmuri (…) o improvizație de canon”.Soluționarea cazului este de-a dreptul frapantă, care, desigur, nu se va deconspira… Vrem să vă invităm să citiți cartea !

„În dimineața celei mai lungi zile a anului, doi pescari descoperă, sub podul Garibaldi, cadavrul unei femei a cărei identitate e necunoscută. Crimă? Sinucidere? Accident? Detectivul Martin Breda și iubita sa, Maraia, chimistă și alchimistă, specialistă în amprentele lacrimilor, pornesc într-o dinamică investigație pentru aflarea adevărului. Vulnerabili sentimentali și erotomani atipici, circari cu duble existențe și artiști stradali, voyeuri fără limite și pacienți ai refulărilor, în Crima de pe podul Garibaldi lumea trăiește în religia senzualității. Un Cluj pitoresc este scena pe care se derulează spectacolul viu aprins în jurul unei crime ce-i face pe toți suspecți. Între figuranți, actori și actrițe, cuplul Martin Breda–Maraia pășește ca pe scenă, dansând cu împăcări și despărțiri în fața cititorului, ca un sofisticat preludiu, cercetează cazul cu răsturnări de situație și perspective alunecoase, într-o narațiune alertă, din care cititorul n-are timp de respiro, căci se derulează pe fundalul unei construcții muzicale care incită curiozitatea. Tonic și efervescent, Crima de pe podul Garibaldi este un policier à la Simenon despre lăsarea întunericului peste inocență, o poveste veselă și tristă despre abandon și pasiune, despre disperare și desfătare.” (Marius Miheț)

Sofia Gelman–Kiss (Dr. în Muzicologie, membru fondator al „Fundației SAGA pentru Cultură, însărcinată cu acțiuni în domeniul muzicii”, Israel–Netania)

Notă. Alte articole ale autoarei Sofia Gelman–Kiss în Jurnalul Bucureştiului

Articole asociate

„Crima de pe Podul Neuilly”. Podul „blestemat” al lui Marc Machin, un „obiect istoric” al unei grave erori judiciare. Anchetă privată (Corespondență de la Curtea de Revizuire a Condamnărilor Penale – Paris, Franta). În exclusivitate pentru Jurnalul Bucureștiului (prof. univ. dr. Thomas CSINTA, atașat de presă al OADO – Națiunile Unite)

„Crima de pe Podul Neuilly”. Blestemul podului „blestemat” al lui Marc Machin. Istoria unei imposibile reinserții socio – profesionale. Epilogul unei drame fără sfârșit. Investigații aprofundate (Corespondență de la Curtea cu Jurați, Tribunalul Judiciar Paris – în exclusivitate pentru Jurnalul Bucureștiului și Patria Română, prof. univ. dr. Thomas CSINTA, atașat permenant al OADO – Națiunile Unite la Curțile cu Jurați ale TJP – Tribunalul Judiciar Paris)

Nota redacției