Se pare că prea repede am spus „Adio Corona !” Cuprinși de o incomensurabilă euforie–pe bună dreptate, cred–consideram că odată cu vaccinarea majorității populației pericolul reapariției Coronei a trecut. Din păcate însă, Covid 19 nu se lasă învins ! Noi și noi variante ale virusului își fac apariția, mutațiile care poartă numele țării de origine, ajung și la noi, aterizează pe aeroportul Ben Gurion… Autoritățile de rigoare, vor să reglementeze zborurile și să-i controleze cu migală pe cei sosiți pe calea aerului. Sperăm că nu este prea târziu. Pe de altă parte, se vehiculează ideea reveniri la nesuferita mască spre a evita contaminarea în masă. Eu personal, sunt de părere că la ora actuală este valabil dictonul potrivit căruia : „paza bună trece primejdia rea !”
Data de 21 iunie marchează începutul verii în mod oficial; este și cea mai lungă zi a anului, apoi începe micșorarea orelor luminii naturale și implicit întunericul dobândește câteva minute în plus, mereu, până la echinoxul de toamnă-23 septembrie când ziua și noaptea vor fi egale. La noi, vara a debutat cu un val de căldură neobișnuit, canicula a durat mai mult de o săptămână. Desigur, temperaturile ridicate în Israel sunt la ordinea zilei, cunoaștem condițiile atmosferice ale verii noastre, totuși, ne plângem când ne este prea cald. „Totul este relativ” a formulat marele adevăr, marele Albert Einstein (1879-1955) și îi vom da dreptate când vom constata că în Canada–în aceiași perioadă – temperaturile s-au ridicat la 48 (!) de grade. Care este cauza? Încălzirea globală în cadrul schimbărilor climaterice, încălzire care periclitează însăși existența noastră în viitor. Se iau măsuri adecvate în acest sens pe plan internațional ? Există o colaborare serioasă între marile puteri ? Cred că aceste întrebări sunt retorice…
Forma de guvernământ în Israel este cel parlamentar. Knessetul numără 120 de membri împărțiți în multiple partide. Ca peste tot și la noi există coaliție și opoziție, la ora actuală opt partide formează forumul la putere iar cei care încă nu demult fuseseră la cârma țării, se află în opoziție. Rezultatul se vede (aude) mereu, conflictele sunt la ordinea zilei, din păcate strigăte neplăcute și cuvinte nelalocul lor caracterizează limbajul aleșilor poporului. Până și la prezentarea noului guvern în fața Knessetului, moment care ar fi trebuit să poarte însemnele solemnității, membri opoziției și-au exprimat nemulțumirea prin întreruperea alocuțiunii vorbitorilor, aproape non-stop. A fost foarte trist să privești spectacolul coborât la cel mai nedemn nivel–ca să mă exprim eufemistic! În schimb, la ceremonialul de investire al noului președinte, dată la care Reuven „Ruby” Rivlin (n.1939, avocat, membru al partidului conservator Likud, fost președinte al Israelului între 2014-2021) i-a predat lui Izthak Herzog (n.1960, avocat, om politic social-democrat) ștafeta simbolică a țării spre a continua rolul unificator al tuturor cetățenilor Israelului, Knessetul a devenit de nerecunoscut: într-o perfectă armonie, toți cei prezenți au aplaudat protagoniștii. Oare acest frumos consens se va repeta numai peste șapte ani când din nou vom asista la investirea noului președinte sau, printr-o minune înțelegerea se va manifesta și cu alte ocazii chiar mai curând ?
Corona, sau cu numele mai oficial Covid 19, și-a pus amprenta pe toate aspectele vieții de pe Terra; exemplu elocvent: Olimpiada de la Tokyo. După o amânare de un an, Jocurile Olimpice care inițial fuseseră programate pentru anul 2020-din cauza manifestării acute a virusului din vara trecută – s-au amânat și au loc în aceste zile, grație curajului japonezilor. Dată fiind situația dificilă în care ne aflăm, s-a hotărât (în mod absolut fără precedent) ca stadionul și celelalte locații ale întrecerilor sportive, să se desfășoare fără public! În acest context, participanții la emulație vor fi privați de sunetul plăcut al încurajării, sunet cu care fuseseră obișnuiți în împrejurările de dinaintea virusului. Dacă e de ales între a-și încerca potențialul, după ani și ani de antrenamente, sau a amâna din nou Olimpiada, sine die, presupun că toată lumea este de acord cu versiunea bizară de la Tokyo.
Sofia Gelman–Kiss (Dr. în Muzicologie, membru fondator al „Fundației SAGA pentru Cultură, însărcinată cu acțiuni în domeniul muzicii”, Israel–Netania)
Alte articole ale autoarei Sofia Gelman–Kiss în Jurnalul Bucureştiului
Nota redacției
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
