Acasă Investigații jurnalistice (criminale) și științifice Protejat: Remember: 1959–1969. „Il faut tuer De Gaulle (1970–2020)”, „le plus illustre...
- Justiție socială - Socio-judiciar
- Investigații jurnalistice (criminale) și științifice
- Justiție
- Jurnalul Bucurestiului
- Personațități
- Reportaj
- Social-Economic
- Supliment Cultural
Protejat: Remember: 1959–1969. „Il faut tuer De Gaulle (1970–2020)”, „le plus illustre des Français”. [„De Gaulle trebuie ucis”. „Cel mai ilustru dintre francezi”, comandant istoric legendar, fondator al celei de a V-a Republici și atentatele (atacurile) teroriste eșuate contra acestuia (Subiect de teză de doctorat, Partea 2. Charlotte Corday de la Petit–Clamart, Mont Faron)]. Corespondență din Franța (Prof. dr. Thomas CSINTA, atașat de presă al Poliției Capitalei și al OADO – Națiunile Unite)
, în sensul giratoriu de la Petit–Clamart (departamentul Hauts-de-Seine, Métropole du Grand Paris), organizat si dirijat de catre Lt. Col–Ing. Jean–Marie Bastien-Thiry (Didier, 1927–1963, absolvent al unei dintre cele mai prestigioase scoli franceze de înalte studii ingineresti–Ecole Polytecnique/Școala Politehnică, supranumită „X”, considerata cea mai reputată dintre „Grandes écoles d’ingénieurs” din Franța– fondata pe 28 septembrie 1794, inginer–militar de înalt nivel academic în cadrul Fortelor Armate Aeriene franceze, descendent al unei familii burgheze celebre din regiunea administrativa Lorena/astazi, Grand Est) condamnat la moarte pe 4 martie 1963 de catre Curtea Militara de Justitie (creata de catre Generalul Charles de Gaulle în timpul razboiului Algeriei, activa între 1 iunie 1962–1963), care succede HTM–Înaltului Tribunal Militar (juridictie de exceptie creata prin decizia din 27 aprilie 1962–conform art.16 al Constitutiei din 1958 si suprimata pe 26 mai 1962, dupa condamnarea Generalului Raoul Salan, pe 23 mai 1962, la închisoare pe viata) si executat prin împuscare pe 11 martie 1963 (în jurul orei 06h40) în Fortareata de la Ivry (Fort d’Ivry – una dintre cele 16 care protejau Parisul în ceea de a doua jumatate a secolului a XIX–lea, aflata la Ivry-sur-Seine în departamentul Val de Marne–Métropole du Grand Paris), fiind ultimul condamnat la moarte, executat prin împuscare, în Franta. Acest eveniment ar succede unei alte tentative de atac (armat), în care pe 23 mai 1962, De Gaulle ar fi trebuit sa fie ucis de catre un tragator de elita pe treptele Palatului prezidential Élysée.În sfârsit, în aceasta operatiune Jean–Marie Bastien-Thiry (care, astazi, conform unor surse fiabile, ar fi fost si creierul atentatului terorist de la Point sur Seine, pe 8 septembrie 1961) este asistat de catre un alt francez partizan al Algeriei franceze, seful comandoului, Alain de Bougrenet de La Tocnaye (Max/1926–2009, militar de cariera, locotenent de artilerie, absolvent al Scolii militare de la Cherchell din Algeria si al celebrei Scoli Artilerie de la Idar-Oberstein/Germania, fost militant de extrema dreapta – în cadrul Frontului National francez) descendent al unei familii bretone nobile de contrarevolutionari, Jacques-Louis de Bougrenet de la Tocnaye (1767-1823, calator si scriitor francez), fost companion de exil al celebrului „om de litere” si important reprezentant al literaturii franceze, precursor al romantismului si om politic François-René–viconte de Chateaubriand (1768–1848, membru al Academiei franceze Fotoliul n019, fost ministru al afacerilor externe între 1822–1824, ministru de stat între 1815–1816, membru al parlamentului între 1815–1830 si ambasador al Frantei în Regatul Unit si în Suedia). Locotenent în timpul Razboiului Algeriei (1954–1962), Bougrenet de La Tocnaye, devine rapid ostil regimului politic dirijat de catre generalul Chares de Gaulle si se alatura OAS. Din comando vor face parte și 3 unguri, refugiați în Franța după insurecția anticomunistă de la Budapesta (Revoluția din Ungaria, între 23 octombrie–10 noiembrie 1956), Lajos Márton – autorul cărții „De Gaulle trebuie ucis”, László Varga și Gyula Sári) Celor mentionați mai sus, se vor alătura si alți partizani ai Algeriei franceze, atât francezi „metropolitani” (din Franța), cat și francezi „pieds-noirs” (din Nordul Africii, în special, diin Algeria).Dintre aceștia menționez (ca cei mai importanți) pe Gérard Buisines (Leclercq Gérard în vârstă de 36 de ani, fost angajat în Legiunea Straină franceză), Serge Bernier (Murat, Bernard, în vârsta de 29 de ani, fost subofițer în cadrul Batalionului din Coreea–batalion francez de infanterie sub egida ONU), Jacques Prévost (Jean–Marc de Bremonville, în vârsta de 31 de ani, fost sergent parașutist în cadrul aviației militare franceze din Ðiện Biên Phủ–Vietnam), Pierre Magade (în vârsta de 22 de ani, născut în Algeria, dezertor din Forțele Aeriene franceze de la baza militară Luxeuil), Pascal Bertin (Maurice, în vârsta de 20 ani, fost membru al OAS, student în Clasa Pregătitoare la Liceul Saint Louis pentru celebrul concurs al școlii militare speciale Saint Cyr–ESM Saint-Cyr/Școala Superioară de Înalte Studii Militare, fondată pe 1 mai 1802), Louis Honorat de Condé (Pétitou, în vârstă de 24 ani, sublocotenent în rezervă, scriitor, originar dintr-o familie de patrioți francezi), Jean-Pierre Naudin (Vincent, în vârsta de 20 an, student în Clasă Pregătitoare la ESM Saint-Cyr, la Liceul Sant Louis), Alphonse Constantin (în vârsta de 34 de ani, fost soldat în Legiunea Straină franceză, dezertor din ziua precedentă a atentatului), Georges Watin („la boiteuse”, în vârsta de 29 de ani, inginer, născut în Algeria, căutat de către Poliția Natională franceză pentru acțiunile sale antiguvernamentale în legatură cu misiunea France III la OAS, al carei șef ar fi fost), Armand Belvisi (în vârsta de 37 de ani, arestat în iunie 1962 în conditii spectaculoase, în apartamentul unei jurnaliste de la ORTF–Oficiul Radio Televiziunii Franceze, de pe bulevardul Victor Hugo, ca urmare a denunțului lui Wattin, care au inspirat scene din filmul Le Complot–film franco-italo-spaniol realizat de catre René Gainville în 1973), Etienne–Alexis Ducasse (descendent al unei vechi familii de militari de carieră – generali de armată, distinși cu numeroase decorații militare, fost coleg de facultate cu Honorat de Condé, instructor la Compiègne în departamentul Oise), care n-ar fi avut nicio legătura cu atentatul, în afară de faptul ca ar fi împrumutat membrilor comandoului apartamentul parizian al tatălui său vitreg–Generalul de aviație Gaston Venot (1904–1979), din strada Vaugirard n018, aflat în vacanță, împreună cu mama sa în Austria, din 16 iulie).Acest eveniment ar succede unei alte tentative de atac (armat), în care pe 23 mai 1962 (înainte de terminarea Războiului Algeriei) Charles de Gaulle ar fi trebuit sa fie ucis de către un trăgator de elită pe treptele Palatului prezidential Élysée.){kind=link}