Sindromul mitomaniei (Corespondenţă de la Grid Modorcea, scriitor, Dr. în Arte, SUA-New York)

După pierderea meciului cu Pliskova, din semifinală importantului turneu de la Miami, Simona Halep a fost judecată de Martina Navratilova și taxată că având “sindromul impostorului”, prin care se înțelege că o persoană se află în această situatie când crede că ocupă un loc pe care nu-l merită. Cum a fost și cazul lui Halep, care timp de patru luni nu a jucat nici un meci, dar era pe locul 1. Și după pierderea din start a competiției la US Open, Navratilova a întrebat retoric: Prin ce a dovedit Halep că e locul 1? Un impostor ar fi, așadar, cineva care știe că îi păcălește pe alțîi cu meritele sale, care șchioapătă.

Este o definiție care implică și conștiința, și morală celui incriminat, dar eu nu cred că Halep este o impostoare, care adică ar ști că nu merită locul pe care îl ocupă și se așteaptă să-i fie reproșat acest lucru. Cred mai degrabă că Navratilova nu-i cunoaște pe români, mentalitatea românească. Românii suferă de sindromul mitomaniei, o boală mult mai gravă, care include și boală imposturii. Cei mai mari mitomani sunt în România. Toți politrucii se cred cei mai buni. Nu acceptă să fie pe locul doi. Credeți că Dragnea e conștient că se află pe un loc pe care nu-l merită? El este convins că e cel mai bun din parcare. Și zeci de români pe care-i cunoasc, de la TVR, de pildă, deși nu au nici o fapta importantă, sunt categoric impostori în domeniu, dar se consideră buricul lumii. Românii au fost întotdeauna campioni la “raportări de cifre false”, până și țăranii, scoteau 5 mii de kg de porumb la hectar și raportau15 mii!

Toată haita de fani-halepisti, care o tot umflă pe adorata lor, sunt bolnavi de mitomanie. Dacă ar iubit-o cu adevărat pe Halep, ar trebuie să aibă măsură, să dea un pas înapoi, să nu tot împingă ștacheta comentariilor și calculelor spre locul 1, o boală de care au suferit și Sergiu Nicolăescu, și Corneliu Vadim Vadim, și Adrian Păunescu, și s-a văzut unde au ajuns, la o tristă singurătate, ba cunosc un fluierăș care merge pe același drum, care susține că e cel mai mare cioban al lumii, cum fluieră el, nu mai fluiera nimeni. A cucerit lumea cu instrumentul lui, are discuri de platină și aur, fiindcă folclorul tuturor celorlalte popoare este mediocru, sub folclorul românesc. Cum este folclorul românesc, așa e și el, cel mai bun.

Dar în artă nu se fac astfel de ierarhii, nu poți spune că dansul din Oaș e mai prețios că dansul dubliniers-ilor, că Cehov e mai bun ca Ibsen, că Faust al lui Marlowe e superior față de Faust al lui Goethe, dar fluierasul poate să emită orice aberație, așa cum halepistii pot să sfideze întreg mapamondul pentru a dovedi că Haleputa cea isteață e cea mai bună din lume!
Anul această a început catastrofal pentru Halep, a ratat toate turneele, deși a jucat numai cu jucătoare fără palmares sau începătoare, că Vondrousova, la care a pierdut. La Miami a bătut jucătoare fără miza, iar când a întâlnit o jucătoare de top, Pliskova, a pierdut jalnic. Oare ce-o fi făcut când meciul s-a întrerupt din cauza ploii la scorul 7-5, 5-0 pentru Pliskova? Deși trebuia să se retragă, să nu mai ceară continuarea partidei, căci lucrurile erau clare, a rămas încă patru ore în așteptare, să stea ploaia. Probabil că vedea lacrimile ei în siroaiele ploii și probabil se gândea cum să facă să nu-i deceptioneze pe fanaticii ei, care o și vedeau iar pe locul 1. Dar decât pe locul 1 așa cum a fost ea, mai bine lipsa. Nu a dovedit că e de locul 1 și nu a învățat modestia de a evita să fie taxată că impostoare, că ocupă un loc pe care nu-l merită.

Americanii, deși au cea mai puternică școală de tenis din lume, nu au momentan nici la fete, nici la băieți jucători de locul 1, dar nu fac circ, nu scriu că dacă Venus sau Sloane câștigă un meci, gata, au cucerit Everestul. Au măsură. Au distanțare. Au umor. Citesc zilnic “The New York Times”, pagnile de sport, dar n-am întâlnit nici o exagerare, nici o deraiere prin miriște.
Repet, eu nu cred că Halep e impostoare, are valoare, dar valoarea ei e aici, se oprește aici, la 7-5, 6-1 pentru Pliskova. Atâta poate. Ce rău îi fac mitomanii care o împing mereu acolo unde nu-i este locul! Ea ar trebui să le ceară să se comporte normal, să termine cu circul. Aceștia nu sunt fani adevărați, nici prieteni, nici ziariști, care, în funcție de plic, acum te ridică, acum te coboară!

Halep să fie conștientă că adevărații iubitori de tenis o iubesc, atunci când nu se bate cu pumnul în piept, că este o bucurie pentru orice român normal faptul că ea reprezintă țară în vârful ierarhiei mondiale. Nu trebuie pentru acest lucru să batem tobă toată ziua. Face așa ceva Cristina Neagu, care deține recordul de a fi numită de patru ori (în patru ani diferiți) prima hanbalista din lume!? E un model de modestie, care dovedește că impostură și orice alt sindrom pot fi învinse prin educație.
Să fim cinstiți și să recunoaștem că Halep nu ne-a dat niciodată o satisfacție așa cum ne-a dat recent Bianca Andreescu în finală de la Indian Wells cu Angelique Kerber. A fost o frumusețe de meci, un meci antologic. Halep nu a făcut niciodată un astfel de meci electrizant, adică să ne arate cât de spectaculos poate fi un meci de tenis, exact ceea ce voia Navratilova, să ne arate că merită locul 1.

Grid Modorcea, Dr. în Arte

Articolele autorului Grid Modorcea în Jurnalul Bucureștiului