În știința procesării sistematice a informației o structură de date este o metodă sistematică de stocare a informațiilor și datelor, în așa fel încât ele să poată fi folosite în mod eficient. Deseori o alegere bine făcută a structurii de date va permite și implementarea unui algoritm eficient. Structura de date aleasă este derivată de multe ori dintr-un tip de dată abstract, care bine concepută permite efectuarea unei varietăți de operații de bază, utilizând puține resurse (ca de exemplu memoria necesară și timpul de execuție). Structurile de date se implementează utilizând tipuri de date, referințe și operații asupra acestora, toate facilitate de către un limbaj de programare. Structurile de date reprezintă implementări ale unor interfețe (o structură de date poate fi văzută ca o interfață între două funcții sau ca o implementare a metodelor de accesare a depozitului care este organizat în concordanță cu tipul de dată asociat).
Elementele fundamentale pentru construirea structurilor de date sunt vectorii, înregistrările, structurile de tip uniune (union), și referințele. De exemplu, referința invalidabilă, o referință ce poate conține valoarea „nulă” (zero), este o combinație de referințe și structuri de tip „uniune”, iar cel mai simplu model de structură de date înlănțuite, lista simplu înlănțuită, este construită din înregistrări și referințe invalidabile. Un rol important în implementarea și prelucrarea structurile de date este, printre altele și teoria grafurilor.
Nota redacției. Personalitatea cea mai reformatoare a epocii, fost profesor la Universitatea dui București, la Facultatea de Științe, Secția fizico-matematici, mecanica rațională, între 1978-2010, Acad. prof. Spiru Haret (1851-1912, „omul școlii”, organizatorul şcolii moderne româneşti, matematician, astronom și pedagog), în ultimul an al activității sale didactice, publică celebra sa lucrare (carte) „Mecanica socială” la București (1910) și „Mécanique Sociale” la Paris (1911) utilizând pentru prima oară matematica în explicarea și înțelegerea fenomenelor sociale, ceea ce face din el, unul dintre principalii precursori ai (psoho)sociologiei matematice un domeniu inter-,trans- și pluridisciplinar pe care l-am dezvoltat de-a lungul a peste 4 decenii (începând din 1981, ssub direcția Acad. prof. Paul Popescu-Neveanu) în cadrul unui număr important ți impresionant de lucrări (publcații științifice) care însumează peste 4.000 de pagini (în format puțin mai mic de A4).
În sfârșit, celebra lucrare (carte) „Mecanica socială” (Mécanique siciale) al profesorului Spiru Harest nu este mai puțin impresionantă decât teza sa de doctorat teza „Despre invariabilitatea marilor axe ale orbitelor planetare”, cu care duce mai departe cercetările asupra varietăţii axelor orbitelor planetare ale marilor matematicieni francezi lui Pierre-Simon Laplace (1749-1827, matematician, astronom și fizician francez, celebru, printre altele și grație conjecturii cosmogonice Kant-Laplace, conform căreia Sistemul Solar s-ar fi născut dintr-o nebuloasă în mișcare, stabilitatea sistemului solar, dar și pentru contribuțiile sale teoria generală a determinanților, la soluția ecuației cu derivate parțiale liniare de gradul doi, transformata din analiza funcțională care îi poartă numele cu numeroase aplicații importante în matematică, fizică, optică, inginerie electrică, automatică, prelucrarea semnalelor și teoria probabilităților, etc.), Joseph-Louis Lagrange (Giuseppe Luigi Lagrangia, 1736-1813, matematician și astronom francez de origine italiană cu numeroase contribuții în matematică și mecanică, fiind fondator teoriei ecuațiilor diferențiale, al calculului variațiilor-simultan cu Leonard Euler și al teoriei formelor pătratice, teoria ecuațiilor algebrice a cărei generalizare este teoria lui Galois, considerat cel mai mare matematician al secolului al 18-lea, supranumit de către Napoleon „piramida grandioasă a științelor matematice”) şi Siméon Denis Poisson (1881-1840, unul dintre cei mai mari matermaticieni, astronomi și fizicieni ei tuturor tompurilor, cu imopratne contribuții în electricitate și magnetism, ecuații diferențiale, teoria elasticității, inegalitățile seculare în mișcarea medie a planetelor, mișcarea Pământului în jurul centrului de greutate, variația axelor mari ale orbitelor planetelor).
Mecanica socială (Mécanique Sociale). Abstract. This volume represents an attempt by Prof. Haret to apply the laws and methods of mechanics to the study of sociology. The condition of an individual at any point of time, he argues, may be conceived as indicated (at least, in its principal aspects) by the magnitudes of three different factors—his economic possessions, his intellectual state, and his moral state. Supposing these three quantities to be measurable, the condition of the given individual at the given time can be represented by the coordinates of a point P, with reference to three rectangular axes OX, OY, OZ, which define his position in the „social space.” If these coordinates do not change, the individual is in a state of „social rest”; when they vary, he is in a state of „social movement.” Any cause which may produce or vary a social movement is termed a „social force,” and any such force may be represented by a vector in the social space. Two individuals are said to possess the same „social mass” when the same social force, applied for the same time, produces the same movement. With such definitions, it is argued, all the ordinary laws of statics and dynamics apply. (By Prof. Sp. C. Haret. Pp. iv + 256. Paris: Gauthier-Villars; Bucarest: Ch. Gbl, 1910).
Nota redacției
„Les grands concours de maths – Grandes Ecoles 2023” (Mines – Ponts – Les Sujets)
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
