Știu, mă repet, scrisesem un articol cu același titlu acum câțiva ani, dar, între timp evenimente diverse care s-au perindat sub ochii noștri mă determină să revin la acest subiect. Populația țării este în continuă creștere și odată cu ea și împărțirea sectorială–după părerea mea la modul artificial–iar ca rezultat apare prejudicierea consensului diferitelor grupări în ceea ce privește rezolvarea unor conflicte politice (și nu numai). Argumentam în articolul precedent motivul pentru care cred că ar trebui să fim israelieni cu toții, prin faptul că în pașaportul nostru, al tuturor cetățenilor țării la rubrica naționalitate scrie Israel.
Mozaicul deosebit de bogat din care este format Israelul aduce o culoare aparte acestei țări: specificitățile culinare proprii fiecărei grupări etnice, muzica cu caracter particular al fiecăreia alături de cultul veșmintelor tradiționale, conturează un splendid tablou multidimensional. Nu suntem la fel desigur! Avem propriile noastre personalități, gânduri diferite, păreri uneori chiar contradictorii, dar, nimic nu ne poate împiedica să avem puncte comune, aspirații frumoase spre binele locuitorilor țării! Ne-am născut în diversele regiuni ale lumii, am venit aici în mod deliberat pentru sentimentul apartenenței, originea etnică diferită nu are alt rol decât acela de a înnobila dorința de a deveni cetățenii egali ai Israelului!
Din păcate, unele grupări politice, conform dictonului latin „divide et impera” vor să reînvie animozitățile trecutului: este vorba despre sublinierea în diverse circumstanțe a apartenenței fiecăruia la originea etnică proprie. Interesant, sunt și unii jurnaliști care prin definiție ar trebui să judece lucrurile la modul obiectiv, totuși sprijină ideea segregației–din cine știe ce motive…La un moment dat, după niște ani buni, s-a ajuns la un consens–nescris dar adoptat de mai toată lumea–potrivit căruia originea persoanei se poate ignora…S-a convenit ca în buletinul de identitate (teudat zehut) să nu mai apară naționalitatea în funcție de țara în care fiecare dintre noi s-a născut–cum fusese odinioară (delivrată conform legii din 1982, inclusiv, palestinienilor)-spre a evita discriminarea. În locul cu pricina apar steluțe******. Totuși, spre a deosebi evreii de non evrei, s-a recurs la o înșelătorie transparentă potrivit căreia, data nașterii fiecărui cetățean evreu se menționează cu litere ebraice, alături de data calendarului gregorian. Ca atare, cine nu este evreu, va beneficia doar de data nașterii menționată cu cifrele calendarului gregorian. Ingenios! Nu? Astfel se poate deconspira cine este „de încredere” și cine nu…pentru cei suspicioși desigur !
Visul meu–și probabil și al altora-de a deveni israelieni, se pare că se îndepărtează pe zi ce trece. La întâi noiembrie, cu ocazia alegerilor parlamentare, „evreii i-au învins pe israelieni!” –spunea cineva cu multă maliție. În traducere liberă afirmația se referă la faptul că partidele de dreapta, partidele religioșilor și extrema dreaptă, au obținut 64 de mandate din cele 120 posibile. După alcătuirea guvernului, premierul Benjamin Netanyahu în tandem cu ministrul justiției Yariv Levin, a trecut la fapte: a anunțat reformarea radicală a sistemului judiciar, precum și atribuirea puterii maxime guvernului și–implicit parlamentului. Cu alte cuvinte, coaliția vrea să desființeze orice posibilitate de control asupra hotărârilor guvernului, deci drumul către dictatură este (ar fi) asigurat. Legile democrației adevărate nu îngăduie guvernului putere nelimitată! Democrația veridică ocrotește minoritatea, pe de altă parte, în nici un caz nu admite celor care s află la putere răsturnarea valorilor unei societăți chiar și cu o relativă majoritate în parlament…
Grupări liberale–din ce în ce mai multe–protestează împotriva drumului guvernului; manifestațiile se țin lanț și după anunțul premierului în ajunul sărbătorii Pesach (sărbătoarea religioasă a poporului lui Israel care simbolizează eliberarea din robia egipteană și ieșirea din Egipt a fiilor lui Israel conduși de Moise și, cei 40 de ani de peregrinare prin deșert, fixă din calendarul religios ebraic, care se desfășoară anual în perioada 15-21 a lunii nisan, lună ce marca în antichitate începutul anului ecleziastic ebraic) potrivit căruia proiectul de lege este suspendat pentru moment. Ideea este de a îngădui coaliției și opoziției un timp delimitat sub oblăduirea președintelui Israelului Itzak Hertzog (n.1960, politician social-democrat și avocat israelian, în func’ie din 2021) încercarea de a ajunge la un compromis. La ora la care redactez aceste rânduri, capii manifestărilor refuză să abandoneze protestul din pricina neîncrederii.
Există o mică speranță–totuși–în drumul către visul de a deveni israelieni: Statele Unite ale Americii sunt pe cale de a acorda viză de intrare pentru toți cetățenii Israelului! Fără nici o discriminare, fără necesitatea de menționa naționalitatea, religia sau apartenența etnică, deci evrei și non evrei toți locuitorii țării vor beneficia de intrarea liberă în America. Or, dacă acordul vizei se va fi votat în SUA., în mod automat, cu toții vom fi israelieni…în America. Întrebarea este dacă vom deveni în sfârșit Israelieni și în interiorul țării – la noi acasă adică !?
Sofia Gelman–Kiss (Dr. în Muzicologie, membru fondator al „Fundației SAGA pentru Cultură, însărcinată cu acțiuni în domeniul muzicii”, Israel–Netania)
Articole asociate
Parteneriat Jurnalul Bucureştiului
Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida 
