Ziaristul, fotograful și scriitorul Viorel Patrichi: „Justiția din România s-a compromis definitiv prin achitarea călăilor lui Gheorghe Ursu”

Cade ca ghilotina sentința dată de judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție în nesfârșitul proces din dosarul lui Gheorghe Ursu: „Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de părţile civile Ursu Andrei Horia, Ursu Ştefan Olga şi Ursu Sorana şi de părţile responsabile civilmente Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei penale nr. 196/F din 17 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I Penală, în dosarul nr. 2500/2/2017 (1030/2017). Obligă pe fiecare dintre apelantele părţi civile şi pe apelanta parte responsabilă civilmente Ministerul Afacerilor Interne la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice rămân în sarcina statului. Definitivă”, se arată în minuta instanţei.

„Zeci de mărturii şi documente demonstrează că Gheorghe Ursu a fost torturat în detenţie, în mod sistematic, până la moarte, de către anchetatorul său, Pîrvulescu Marin, secondat de Hodiş Vasile, ambii ofiţeri în direcţia a VI-a a DSS. Prin faptul că se afla în detenţie, la discreţia unui întreg aparat represiv, victima a fost desigur «căzută sub puterea adversarului» politic. Motivul este de asemenea cunoscut: printre alte „grave manifestări duşmănoase», Gheorghe Ursu a trimis scrisori la Europa Liberă în care l-a acuzat pe Nicolae Ceauşescu de crima legată de lăsarea blocurilor avariate de cutremurul din 1977 în nelucrare. Conform mărturiilor, violenţa torturilor aplicate de ofiţeri creştea întrucât „ing. Ursu”, care «s-a legat de tăticu», nu s-a dezis de acele scrisori şi de acuzaţia împotriva şefului statului; pentru că a refuzat să colaboreze, «nu a declarat ceea ce îi interesa pe anchetatori”, „a fost o nucă tare””, a afirmat Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu.

Dacă îi întrebi pe inamovibili, judecătorii vor susține că acest proces „s-a judecat cu celeritate”. Este cea mai stupidă expresie pe care o folosesc judecătorii noștri, știind că adevărul este absolut pe dos. Prin 1994, am văzut pe TVR un interviu cumplit, cel mai teribil interviu pe care l-am văzut vreodată. Marian Clită, criminal de drept comun, povestește cu lux de amănunte cum l-a umilit, l-a torturat și l-a omorât pe Gheorghe Ursu, la presiunea „organelor” de miliție și de securitate. Cum era băiat fin, Clită citea… „Cel mai iubit dintre pământeni”, carte pe care i-o dăduse un securist. De unde să știe Marin Preda ce efecte va avea cartea lui?…

Pentru că Ursu „îi lua lumina”, Clită l-a lovit cu pantoful în pântece până l-a omorât. Fie și numai acest film cu un monstru ar fi fost suficient pentru orice judecător ca să nu dea vreodată o sentință demnă de justiția din anii 1950. Nu am găsit pe nicăieri acel film. Fiecare televiziune ar trebui să dea acel interviu măcar o dată pe an ca să ne aducă aminte de crima cea mai abjectă și cea mai inutilă a regimului Ceaușescu. Fie și numai pentru această crimă, asasinarea lui Ceaușescu nu mi se mai pare nedreaptă. Este instructiv cum motivează judecătorii de la Înalta această sentință demnă de urmașii tovarășilor „Ana, Luca și cu Dej, bagă spaima în burghej”: „Gheorghe Ursu nu a fost un opozant al regimului communist.” Avea rude în Elveția, în Israel, în Argentina, în Sua… În anul 1985, Gheorghe Ursu era inginer în cadrul Institutului de Cercetări şi Proiectare pentru Sistematizare Locuinţe şi Gospodărire Comunală Bucureşti şi, anterior acestui an, el călătorit de nenumărate ori în Occident, spune instanța. De asemenea, în anul 1983, fiica lui a plecat definitiv din România şi s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, iar la sfârşitul anului 1984, Gheorghe Ursu a obţinut viză ca să călătorească în SUA pentru a se întâlni cu fiica sa.

„Or, este de notorietate faptul că, în regimul comunist, orice deplasare în afara ţării, în scop turistic, era un adevărat privilegiu de care nu se puteau bucura decât anumite persoane şi sub un control strict din partea organelor de securitate. Pentru a se acorda permisiunea de a călători în afara lagărului comunist, organele de Securitate efectuau investigaţii speciale cu privire la persoana solicitantă, vizând riscul de a rămâne în străinătate. Victimei i s-a acordat această permisiune, chiar în condiţiile în care avea rude şi cunoştinţe în Elveţia, Argentina, Australia, Israel, R.F. Germania, Anglia, astfel cum rezultă din materialele existente la dosarul cauzei, nefiind identificate aspecte deosebite în comportamentul şi conduita acesteia. La întoarcerea în ţară, victima redacta câte o notă despre călătoria efectuată, persoanele cu care s-a întâlnit, discuţiile purtate etc. Aşadar, până la momentul identificării jurnalului nu au rezultat suspiciuni care să determine neacordarea de către organele de Securitate a permisiunii de a pleca în scop turistic în străinătate, deşi se cunoştea că nu era tocmai un simpatizant al conducerii de stat şi partid”, susțin judecătorii.

„În acest context, Înalta Curte reţine că victima nu a fost un opozant al regimului comunist şi nu s-a aflat în relaţii de adversitate cu organele de Securitate ale statului, atât timp cât opiniile sale şi dezacordul faţă de politica şi conducerea de stat nu au fost făcute publice, nu a ajuns la cunoştinţa publicului larg pe vreo altă cale şi nu au produs vreo consecinţă în realitatea exterioară (nu au fost de natură a propaga idei şi concepţii ostile ori de a instiga la acţiuni împotriva orânduirii socialiste). Astfel, victima nu şi-a manifestat public dezacordul faţă de politica şi conducerea de stat şi partid, astfel încât să devină o persoană periculoasă pentru securitatea statului, din cauza posibilităţii de influenţare a opiniei publice şi de instigare a populaţiei împotriva conducerii de stat şi partid. Opiniile şi nemulţumirile sale au fost exprimate fie în jurnalul său intim, dar nu a fost făcut public, fie prin materialele transmise la postul de radio Europa Liberă, dar nu a fost menţionat numele său, fie prin păreri exprimate la locul de muncă, dar care nu au fost în măsură să atragă atenţia organelor de Securitate, fiind arestat şi deţinut pentru infracţiuni de drept comun (infracţiunea de operaţiuni interzise cu mijloace de plată străine)”, consideră judecătorii.

Procurorii militari au stabilit că Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acţiuni care „au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă”. Fiul disidentului, Andrei Ursu, susţine că Mihai Pîrvulescu a fost cel care l-a anchetat mai întâi în stare de libertate pe Gheorghe Ursu. Pentru că acesta din urmă a refuzat să îşi denunţe prietenii, printre care cunoscuţii scriitori Nina Cassian, Geo Bogza, Radu Cosaşu, Securitatea a hotărât „continuarea cercetărilor sub stare de arest”, „urmând ca în cercetări să se clarifice şi natura relaţiilor” cu aceştia.

Pentru a încerca să evite un caz de persecuţie politică ce ar fi fost neprielnic pe plan internaţional regimului Ceauşescu, Securitatea i-a înscenat lui Gheorghe Ursu un caz de drept comun pentru posesia a 17 dolari, pentru care l-a arestat pe 21 septembrie 1985.A fost închis într-o celulă cu doi deţinuţi de drept comun, Marian Clită şi Gheorghe Radu, care au primit ordin de la securişti să exercite acte de violenţă asupra lui. Inginerul Gheorghe Ursu a murit în urma bătăilor primite de la Marin Pîrvulescu şi de la alţi ofiţeri de securitate, dar şi în urma agresiunilor din partea unor deţinuţi de drept comun. Până acum, trei persoane au fost condamnate în acest caz: col. (r) Tudor Stănică, pe atunci şeful Miliţiei din Capitală, col. (r) Mihai Creangă, adjunctul său, şi Marin Clită, colegul de celulă al disidentului.

Tudor Stănică nu a făcut nicio zi de închisoare invocând motive medicale, Mihai Creangă a scăpat după zece ani, iar deţinutul de drept comun Marin Clită a ieşit din puşcărie după nouă ani pentru bună purtare. În prezent, Clită este din nou în penitenciar, unde execută o condamnare de 14 ani primită în Danemarca, fiind acuzat că a omorât o stewardesă într-o cameră de hotel din Copenhaga. Cu vreo 40 de lovituri de cuțit…Eu nu aș condamna-o pe doamna judecător Nițu pentru sentința ei bolșevică, dar aș obliga-o să vadă în fiecare seară, înainte de culcare, filmul cu Marian Clită, care dă toate amănuntele crimei. În rest, să fie liberă și să se bucure de pensia ei specială, iar noi ceilalți să plătim penntru plăcinta care va veni de la CEDO pentru statul român…

Viorel Patrichi

Notă. Alte articole ale ziaristului și scriitorului Viorel Patrichi în Jurnalul Bucureștiului

A se vedea și alte articole ale autorului

Nota redacției

Gabriel Grama revine pe pământ românesc. Corespondență (text & foto) – de la Mihai Vasile – Sângealb (publicist și fotograf, senior editor al Jurnalului Bucureștiului, membru al AJTR – Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România)

În exclusivitate pentru Jurnalul Bucureștiului. Dialog cu eruditul promotor (franco – român) al artei vizuale est – europene Michel Gavaza, președintele prestigioasei asociații franceze de artă contemporană „Soleil de l’Est” (Partea 4 și integral)

„Grandes écoles scientifiques – un modèle à réinventer” (Pierre Veltz, professeur émérite à l’Ecole des Ponts ParisTech – École nationale des ponts et chaussées)

Ce ne desparte și ce ne unește (Corespondență de la poetul și traducătorul trilingv brașovean Dr. Dr. Christian W. Schenk, membru al USR, membru corespondent al Berlin-Brandenburg Academy of Sciences and Humanities, corespondentul permanent al Jurnalului Bucureștiului din Boppard – Renania-Palatinat, Germania)

„Complicele meu, Urmuz”, Editorial – Revista de Cultură „Curtea de la Argeș” (Corespondență de la Acad. Gheorghe Păun – Redactor șef)

Ziua Națională a Franței. Măsuri drastice din partea autorităților franceze (centrale și locale) după moartea adolescentului franco – algerian Nahel Merzouk la Nanterre (Métropole du Grand Paris)

Drama de pe Bulevardul La Défense de la Nanterre (Métropole du Grand Paris). Moartea adolescentului franco – algerian Nahel (Naël) Merzouk – o crimă (asasinat) cu caracter rasial (conform organizațiilor musulmane și ale drepturilor omului) sau legitimă apărare din parte polițistului – motociclist Florian Menesplier (conform sindicatelor de poliție și organizațiilor de extremă dreaptă)? Consecințele evenimentului dramatic. În căutarea adevărului istoric.

Muzeul muntelui de la poalele masivului Parâng – un muzeu la înălţime (Corespondență de la Mihai Vasile – Sângealb, publicist, senior editor al Jurnalului Bucureștiului, membru al AJTR – Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România)

„USR (Uniunea Scriitorilor din România) se autosuspendă” și „Singurătatea valorii” (fragnente din cartea „Istoria literaturii neînregimente” a lui Dr. Grid Modorcea, scriitor și cineast, „cel mai important” și cel mai prolific autor în viață) dedicat poetului, eseistului și traducătorului trilingv Dr. Christian W. Schenk (corespondent permanent al Jurnalului Bucureștiului)

„Masoneria trebuie să slujească România” (Corespondență de la Dr. Grid Modorcea, scriitor și cineast, cel mai prolific autor român în viață)

Cours Prépa (CPGE – MPSI – 6). Subiecte de fizică specială pregătitoare pentru concursurile de admitere în sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești (Grandes écoles d’ingénieurs). Electrostatică – Electricitate („Levitație prin interacțiune electrostatică”, „Reglarea automată a temperaturii, utilizarea unei termistanțe”, „Filtru cu structură Rauch”)

Cours Prépa (CPGE – MPSI – 10). Subiecte de matematici generale (superioare & speciale) pregătitoare pentru concursurile de admitere în sistemul (ultra)elitist al școlilor superioare franceze de înalte studii inginerești (Grandes écoles d’ingénieurs). Grupuri simetrice (enunțuri & soluții)

Nume și titluri ale Bibliei (Corespondență de la Conf. dr. Nicolae Grigorie-Lăcrița, economist, filosof și scriitor)

Rinocerul: „Batalionul de elită din Istoria literaturii neînregimentate a celui mai prolific scriitor român ‒ Grid Modorcea” (corespondent permanent și membru al Staff-ului Jurnalului Bucureștiului)

„Excesele românismului” și „Seriozitatea lui Eminescu” (fragnente din cartea „Istoria literaturii neînregimente” a lui Dr. Grid Modorcea, scriitor și cineast, „cel mai important” și cel mai prolific autor în viață) dedicat Simonei Lazăr – Țigău (poet, prozator, eseist, jurnalist și eminescolog, bibliotecarul casei de cultură „Carmen Sylva” din Sinaia, corespondentul Jurnalului Bucureștiului)

Interviul realizat pe tema asasinării profesorului Ioan Petru Culianu, în cadrul emisiunii „Dezbaterea de luni” (RadioPunctLondra), de către Geo Scripcariu (realizator – corespondent permanent al Jurnalului Bucureștiului), cu jurnalistul Petre M. Iancu

„AI sau A nu I?”, Editorial – Revista de Cultură „Curtea de la Argeș” (Corespondență de la Acad. Gheorghe Păun – Redactor șef)

Muzeul muntelui de la poalele masivului Parâng – un muzeu la înălţime (Corespondență de la Mihai Vasile – Sângealb, publicist, senior editor al Jurnalului Bucureștiului, membru al AJTR – Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România)

Sociologia matematică și rolul ei în structurile de date ale noii ordini mondiale. „Mecanica socială” a Acad. prof. Spiru Haret – precursor al (psiho)sociologiei matematice (dedicat Generalului Bartolomeu – Constantin Săvoiu, Mare Maestru al Marii Loji Naționale Române 1880)

Cu nostalgie, Sri Lanka – fosta insulă Ceylon, „Insula surâsului și a pietrei lunii”

„Ma thèse en 180 secondes” (Teza mea de doctorat în 180 de secunde) cu profesorul Mohamed Ketata, directorul Biroului pentru Europa Centrală și Orientală al AUF (Agenția Universitară a Francofoniei) și Conferința Alianței Franceze de la Pitești

Accesul în sistemul (ultra)elitist francez napoleonian de Înalte Studii „Grandes Ecoles” (științifico – inginerești, economico – comerciale, medico – farmaceutice, social – politice, literar – artistice, judiciare, militare, etc.) – un sistem educativ ultraselectiv, ultraperformant și unic în lume, care domină învățământul superior francez de sute de ani! (Corespondență de la prof. univ. dr. Thomas CSINTA – Paris)

Concours „Pérpa HEC” (Economique et Commerciale). Fusion des épreuves mathématiques HEC (École des hautes études commerciales de Paris – HEC European business school) et ESSEC (École Supérieure des Sciences Economiques et Commerciales – ESSEC Business School). Enoncés. Les Sujets „Zéro” 2023 (Maths Approfondies & Maths Appliquées)

Concours „Prépa Ecricome” (Les Grandes Ecoles de Commerce et Management – EM Sstasbourg,  KEDGE Business School, Montpellier Business School, NEOMA Business School, Rennes School of Business). Les Sujets „Zéro” 2023 (Maths Approfondies)

„Les grands concours de maths – Grandes Ecoles 2023” (Mines – Ponts – Les Sujets)

Direcția și Redacția Jurnalul Bucureştiului

Thomas Csinta, Chief Editor

Parteneriat Jurnalul Bucureştiului

Lucrări științifice ale autorului publicate sub egida CUFR București–Jurnalul Bucureştiului