1.jpg)
Pe 18 noiembrie 1999, Guvernul României a făcut un pas decisiv în asigurarea protecției drepturilor copiilor adoptând o Ordonanță de Urgență (Nr. 192 din 8 decembrie 1999, publicat în MO nr. 599 din 8 decembrie 1999) care avea în vedere înființarea Agenției pentru Protecția Drepturilor Copilului și reorganizarea activităților de protecție a copilului. Acest moment a însemnat piatra de temelie în istoria drepturilor copilului în România și a marcat un angajament ferm pentru protejarea celor mai vulnerabili membri ai societății noastre –copiii. Cu toate acestea, decizia respectivă nu a fost luată în mod izolat. Ea a făcut parte dintr-un sistem complex de reformă și aliniere la standardele europene, într-un moment în care România se pregătea să adere la Uniunea Europeană. Drepturile copilului au fost un punct sensibil în procesul de integrare europeană, iar România a fost subiectul unor critici internaționale vehemente referitoare la condițiile din orfelinate, situația copiilor abandonați și lipsa unui sistem puternic de protecție a copilului.
În anii 1990, imaginile cu orfelinatele românești și copiii neîngrijiți și neglijați au declanșat un val de reacții internaționale. Guvernul a trebuit să ia măsuri eficiente pentru a îmbunătăți aceste condiții și pentru a repara percepția negativă a orfelinatelor la nivel mondial. Adoptarea acestei ordonanțe și înființarea Agenției pentru Protecția Drepturilor Copilului au reprezentat un prim pas concret în direcția îndeplinirii angajamentelor asumate privind protecția copiilor și respectarea drepturilor lor fundamentale.
Agenția pentru Protecția Drepturilor Copilului fost creată cu scopul de a coordona eforturile naționale de protecție a copilului, de a asigura aplicarea legilor și de a promova respectarea drepturilor copiilor în România. Prin reorganizarea și consolidarea structurii de protecție a copilului, autoritățile și-au luat angajamentul de a se asigura că fiecare copil din România are acces la un climat de siguranță, educație, sănătate și la o creștere armonioasă. Mai mult, această instituție avea rolul de a monitoriza aplicarea legislației existente, de a identifica lacunele și de a propune îmbunătățiri legislative. Practic, Agenția a fost concepută ca un instrument de intervenție și monitorizare, menit să garanteze că drepturile copiilor sunt respectate și protejate într-un mod real, nu doar în teorie. Totodată, această instituție a avut și un rol crucial în dezvoltarea unor programe de prevenire a abandonului, de sprijin pentru familiile vulnerabile și de integrare a copiilor în comunitate.
Adoptarea Ordonanței de Urgență din 18 noiembrie 1999 a fost unul dintre pașii esențiali pe care România trebuia să-i parcurgă pentru a răspunde criteriilor de aderare la Uniunea Europeană. Protecția drepturilor copilului, alături de alte reforme privind statul de drept și respectarea drepturilor omului, reprezentând un criteriu esențial în negocierile cu UE.
După cum se știe, Uniunea Europeană acordă o importanță deosebită drepturilor copilului, iar statele membre sunt obligate să respecte aceste standarde. În acest context, și România a fost nevoită să demonstreze că este pregătită să protejeze drepturile copiilor și să asigure că toți copiii primesc sprijinul de care au nevoie pentru a crește într-un climat de siguranță și securitate. Ordonanța de Urgență din 1999 și înființarea Agenției au fost interpretate ca un semnal clar că România își asumă responsabilitatea de a proteja copiii și de a garanta respectarea drepturilor lor.
Deși înființarea acestei agenții pentru Protecția Drepturilor Copilului a fost un pas important, implementarea efectivă a politicilor de protecție a copilului nu a fost lipsită de provocări. În anii care au urmat, au fost necesare eforturi constante pentru a transforma această inițiativă într-o realitate funcțională și eficientă. Lipsa resurselor, birocrația și nu de puține ori indiferența unor autorități locale au afectat eficiența măsurilor luate. De asemenea, cazurile de abuz, violență și neglijare a copiilor au continuat să fie o mare problemă, iar instituțiile de protecție a copilului au fost adesea suprasolicitate. Cu toate astea, evoluția politicilor de protecție a copilului și adaptarea lor la standardele europene a adus rezultate importante.
În prezent, protecția drepturilor copilului rămâne un domeniu prioritar, iar instituțiile de profil sunt mai bine pregătite să intervină și să sprijine copiii vulnerabili. Organizația noastră pentru apărare a drepturilor omului, OADO (Ecosoc-Națiunile) susține eforturile autorităților și, în același timp, monitorizează respectarea drepturilor copilului, intervenind acolo unde este nevoie și militând pentru îmbunătățirea legislației și a mecanismelor de protecție. Totuși, trebuie să recunoaștem că, în ciuda progreselor realizate, intervențiile noastre de-a lungul timpului s-au lovit, nu de puține ori, de un zid al indiferenței sau al birocrației. De exemplu, am fost martorii unor cazuri grave, în care drepturile copilului au fost ignorate flagrant, ducând la încălcarea legislației naționale. Un caz emblematic a fost cel al unui minor luat de lăngă mama lui și plasat în sistemul de protecție, într-un context controversat și în absența unor soluții adecvate care să țină cont de interesul superior al copilului. Deși am intervenit activ pentru soluționarea acestei situații și pentru respectarea legii, astfel de exemple ne arată că lupta pentru protejarea drepturilor copiilor nu este încă una câștigată. Ele ne motivează, însă, să continuăm eforturile noastre cu mai multă determinare și să pledăm pentru o aplicare riguroasă a legislației și o mai mare responsabilitate din partea autorităților. Noi continuăm să colaborăm cu instituțiile naționale și internaționale pentru a ne asigura că aceste drepturi sunt respectate, iar copiii din România beneficiază de protecția la care au dreptul. Deși am parcurs un drum lung de la acea zi din 1999, misiunea de a proteja și de a asigura drepturile fiecărui copil este una continuă și esențială pentru viitorul nostru comun.
Notă. OADO (Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului – Ecosoc – Națiunile Unite) este acreditată de Guvernul României pentru supravegherea alegerilor Prezidențiale și Parlamentare (Senat și Camera Deputaților) în 2024.
Corespondenţă de la Amiral Lord Sir Florentin Scaleţchi, Preşedinte-fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului–Naţiunile Unite
Notă. Cea mai spectaculoasă evadare din România comunistă, subiectul documentarului „Fără 6 mile” difuzat de TVR-partener cultural-educațional al Jurnalului Bucureștiului
În 1985, la Constanța, a avut loc cea mai spectaculoasă încercare de evadare de sub regimul Ceaușescu, când un comandant de navă, un actor și un timonier au hotărât să riște totul pentru libertate. Să încerci să fugi cu un vapor dintr-o țară comunistă părea de-a dreptul o nebunie iar planificarea evadării din România însemna, în primul rând, păstrarea secretului, într-un loc unde se spunea adesea că „și pereții au urechi”. Filmul a fost realizat cu o adevărată desfăşurare de forţe, cele mai importante momente fiind dramatizate pentru a sublinia atmosfera acelor ani, precum şi emoţia trăită de cei trei protagonişti. Director de imagine Mihai Pătraşcu, Montaj Ionuţ Andrei, Realizator Alina Amza, Producător Răzvan Butaru
Articolele Lord Sir prof. dr. av. președinte-fondator OADO Florentin Scaletchi în Jurnalul Bucureştiului Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO)
Notă. (Thomas Csinta, redactor șef). Ordonanţa de urgenţă nr. 192/1999 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi reorganizarea activităţilor de protecţie a copilului, în vigoare de la 08 decembrie 1999 până la 05 februarie 2001, a fost abrogată şi înlocuită prin Ordonanţă de urgenţă 12/2001, privind înfiinţarea ANPCD (Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 63 din 06 februarie 2001, în vigoare de la 06 februarie 2001 până la 31 decembrie 2004, abrogată prin Legea 329/2009 şi înlocuită prin Legea 274/2004) privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea ORA (Oficiului Român pentru Adopţii), publicare aplicabilă de la 01 ianuarie 2005 până la 16 februarie 2010, înlocuită prin republicarea (r1) din Monitorul Oficial, Partea I nr. 108 din 17 februarie 2010.
Redactat de către Cătălin Asavinei, jurist, asistent-atașat de presă OADO, Președinte–fondator al OADDR (Organizația pentru Apărarea Deținuților din Diaspora-România) partener al Jurnalul Bucureștiului în anchete (investigații criminale)
Articole asociate
- Cartea Oglinzilor-Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici (tradusă în 39 de limbi, publicată în 40 de țări și vândută în aproape 500.000 de exemplare), într-o singură zi, a fost vândută în Germania în 20.000 de exemplare după apariția lui în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda și Italia. Volumul care a luat cu asalt marea piață internațională de carte, este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în 38 de țări. Scriitorul Eugen-Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat „un fenomen editorial internațional”. (The Guardian). Până în momentul de față, drepturile de publicare au fost cumpărate în 38 de țări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franța, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa romanului. Cartea a fost senzația Târgului de la Frankfurt, în 2015 și a adus autorului în jur de 1,5 Mil$US. În martie 2024 a fost prezentat filmul Sleeping Dogs, în coproducție australo-americană, după romanul Cartea oglinzilor, în regia lui Adam Cooper și cu Russel Crowe în rolul principal. „Drepturile de difuzare în SUA au fost achiziționate de The Avenue/Paramount (…). Până în prezent, drepturile de difuzare în cinematografe au fost cumpărate în: România, SUA, Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Spania, Rusia, Turcia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Israel, Grecia, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, America latină, Australia, Noua Zeelandă”.
- În Cartea „Ils ont volé ma vie” (Dany Leprince & Bernard Nicolas), Thomas Csinta este citat pentru rezultatele anchetelor sale alături de cei mai mari jurnaliști de investigație francezi
- Mihai Eminescu, Ion Oprea, Grid Modorcea, Adrian Păunescu, Neculai Constantin Munteanu, Adrian Cioroianu, Octav Pancu-Iași, George Călinescu, Vasile Sava, Cicerone Poghirc, Aurelian Titu Dumitrescu, Mircea Florin Șandru, Lucian Blaga, Constantin Pădureanu, Dumitru Tinu, Cezar Ivănescu, Fabian Anton, George Topîrceanu, Petru Codrea, Radu Gyr, Dan Culcer, Ion Anton, Dumitru Stăniloae, Mihai Cosma, Claudiu Săftoiu, Iosif Constantin Drăgan, George Băjenaru, Cleopatra Lorințiu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Partoș, Ion Cristoiu, Mircea Badea, Grațian Cormoș, Aristide Buhoiu, Ioana Sava, Brândușa Prelipceanu, Nicole Valéry-Grossu, Gabriel Liiceanu, Ion Agârbiceanu, Eliza Macadan, Florian Bichir, Emil Șimăndan, Bogdan Suceavă, Adriana Săftoiu, Ioan Chirilă, Gabriela Vrânceanu-Firea, Paul Lampert, Octavian Paler, Alexandru Vianu, Dumitru Toma, Eugen Barbu, Eric Winterhalder, Cristian Mungiu, Vintilă Horia, Dan Pavel, Mircea Dinescu, Cristian Tudor Popescu, George Pruteanu, Emil Hurezeanu, Ivo Muncian, Radu Jörgensen, Lazăr Lădariu, Eugen Ovidiu Chirovici, Adrian Hoajă, Doina Drăguț, George Muntean, Barbu Catargiu, Adrian Mîrșanu, Victor Frunză, Lorena Lupu, Alexandru Candiano-Popescu, Marius Mircu, Dănuț Ungureanu, Vasile Copilu-Cheatră, Rodica Culcer, Andrei Gorzo, Zaharia Stancu, Eugen Cojocaru, Răsvan Popescu, Ion Anghel Mânăstire, Pamfil Șeicaru, Tudorel Oancea, Dorin Ștef, Paula Seling, Sabin Gherman, Marian Coman, Brîndușa Armanca, Valeriu Turcan, Teșu Solomovici, Sorin Roșca Stănescu, Tudor Octavian, Vasilica Ghiță Ene, Gabriela Adameșteanu, Radu Negrescu-Suțu, Cornel Nistorescu, Petre Got, Dumitru D. Șoitu, Geo Bogza, Dan Diaconescu, Stelian Popescu, Nicolae Carandino, Valer Chioreanu, Ioan Massoff, Corneliu Stoica, Adelin Petrișor, Ion Călugăru, Andrei Alexandru, Ludovic Roman, Radu Paraschivescu, Vasile Urechea-Alexandrescu, Elis Râpeanu, Cezar Petrescu, Ion Monoran, Thomas Csinta, Marian Odangiu, Paul Barbăneagră,…
- Români francezi: Vladimir Cosma, Emil Cioran, Matei Vișniec, Tristan Tzara, Victor Brauner, Elvira Popescu, Gherasim Luca, Dinu Flămând, Vasile Șirli, Elena Văcărescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Ion Vlad, Thomas Csinta, Paul Barbăneagră, Bogdan Stanoevici, Ariel Moscovici, Luminița Cochinescu, Alice Cocea, Roxana Eminescu, Irina Ionesco, Eli Lotar, Alexandre Revcolevschi, Radu Mihăileanu, Horia Surianu, Haim Brézis. Extras: Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940, București) este un violonist, compozitor și dirijor francez, născut la București, România, într-o familie de muzicieni. Tatăl său, Teodor Cosma, este pianist și dirijor, mama sa, Carola, autor- compozitor, unchiul său, Edgar Cosma, compozitor și dirijor, iar una dintre bunici a fost pianistă, elevă a celebrului Ferrucio Busoni. După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând ca violonist, dar, curând, se va consacra din ce în ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonică, “Oblique” pentru violoncel și orchestră, muzică pentru scenă și balet (“Volpone” pentru Comedia Franceză, opera „Fantômas”, etc.). În 1968, Yves Robert îi încredințează prima muzică de film: „Alexandre le Bienheureux”. De atunci, Vladimir Cosma a compus mai mult de trei sute de partituri pentru filme de lung metraj sau serii TV. Cinematografia îi datorează numeroase succese în colaborare în special cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, Claude Pinoteau, Jean-Jacques Beineix, Claude Zidi, Ettore Scola, Pascal Thomas, Pierre Richard, Yves Boisset, André Cayat…
